Când eşti un utilizator al Windowsului, fiecare din prietenii tăi care folosesc Linux îţi sugerează să treci la Linux: "nu mai fi sclavul Microsoftului" sau alte formule.

Alegerea unei distribuţii de Linux este un pas greu de sine stătător. Acest pas este greu chiar şi pentru "experţii" Windows.

După ce în sfârşit ai ales şi instalat distribuţia, urmează o etapă pe care eu o consider amuzantă: prietenii tăi care folosesc o altă distribuţie încep să glumească pe seama alegerii făcute. Asta se întâmplă indiferent dacă ai avut sau nu cunoştinţele necesare să alegi exact distribuţia de care ai nevoie (deobicei nu ai). Dacă întâmpini probleme şi le ceri ajutor răspunsurile pot fi de genul "ha, asta nu păţeşti cu distribuţia X".

După ce eu mi-am instalat Ubuntu, un utilizator de Gentoo mi-a spus în glumă "ah, Ubuntu e aproape Linux, dar bine că ai trecut pe Linux". Asta e încurajare! Alt utilizator de Fedora Core 4 mi-a spus foarte simplu "Ubuntu merge prea bine, e prea grafic". Interesant, deoarece lui nu-i place că unele distribuţii Linux ajung la un nivel la care utilizatorul poate să treacă direct la Linux, fără să întâmpine problemele foarte cunoscute: linia de comandă şi editarea manuală a fişierelor de configurare. El a spus acest lucru deoarece a văzut că am avut Samba funcţionând perfect şi v4l (Video for Linux) era deja funcţional (el a avut aceste două probleme pe FC 4). Cauza acestor probleme poate fi dată de faptul că FC este o distribuţie ce introduce pachete de ultimă oră, fără foarte multă testare.

Trebuie specificat că nu doresc să las impresia că distribuţia Ubuntu este cea mai bună. Nici pe departe. Am întâmpinat şi eu tot felul de "bucurii", dar multe din ele sunt foarte uşor de rezolvat.

Contrar părerilor unora, eu nu am trecut la Linux doar pentru a fi în pas cu moda (aş fi putut face acest lucru ani în urmă). Trecerea mea la Linux a fost datorată necesităţilor în domeniul programării web: am nevoie să experimentez cu tehnologii mai noi care în mod "natural" sunt făcute pentru Linux.

Nereuşita Linuxului de a creşte în popularitate pe desktopuri este cauzată de lipsa acordului între membrii comunităţilor de programatori Linux şi utilizatorii Linux, diversitatea fiind foarte mare. Comunitatea Linux este probabil prea diversă prin definiţia open-source-ului. Foarte bine (din punctul meu de vedere) este că acum se mobilizează tot mai multe grupuri de utilizatori şi dezvoltatori pentru a face Linuxul pentru desktopuri mai bun şi mai uşor pentru începători.

După ce te obişnuieşti cu Linux, poţi ajunge să-ţi chiar place puterea oferită de scripturile Perl/Python sau orice altceva din consolă. Acestea-ţi oferă într-adevăr libertatea de care ai nevoie după ce foloseşti mult timp abordarea WIMP pentru a interacţiona cu calculatorul. Window, Icon, Menu, Pointing device (fereastră, iconiţă, meniu, dispozitiv de indicare) sunt metaforele cele mai bine cunoscute în interfeţele actuale ale programelor de calculator (pe Windows, Mac OS X, Gnome şi KDE). Pe Windows aceste capabilităţi lipsesc. Distribuţiile de Linux destinate utilizatorilori începători nu dezactivează accesul la consolă, ci doar adaugă capabilităţile necesare în modul grafic. Asta este foarte bine, deoarece după un timp ţi se permite să experimentezi, să înveţi şi altceva.

Nu ar trebui să existe "războiul distribuţiilor" Linux. Fiecare distribuţie este bună în felul ei. Trebuie să o foloseşti cea care-ţi place, cea care-i pe gustul tău. Nu vei ştii care-i până nu le încerci pe fiecare. Când ai găsit una care-ţi place, nu o mai schimba.

În legătură cu diferenţele între distribuţii: Claudio Santambrogio a punctat foarte bine spunând că Ubuntu este doar o simplă distribuţie, nefiind specială, şi mi-a dat o legătură spre un articol scris de el despre laptopul de $100, din care citez:

Pentru un începător Linux este confuz să înveţe că există mai multe aplicaţii care fac acelaşi lucru. Răspunsul la cea mai evidentă întrebare («care program să-l folosesc?») este de multe ori, îndrâznesc să spun, o problemă cvasi-religioasă decât ceva raţional ce poate fi înţeles de începători.

Exact aceeaşi problemă este reflectată şi în alegerea unei distribuţii Linux.

Am instalat KDE pe Ubuntu doar să-l încerc. Acum am mii de pachete care nu le folosesc niciodată şi nici nu ştiu cu ce se ocupă toate. Am vreo 10 vizualizatoare de imagini, câteva navigatoare web, managere de fişiere, managere de pachete, playere video/audio, joculeţe, şi multe altele.

În general, distribuţiile foarte cunoscute (Fedora Core, Ubuntu, Debian, SUSE, etc) sunt şi foarte bune, chiar mai bune decât Windows. Asta se datorează stabilităţi, a vitezei şi a programelor disponibile. Cea mai serioasă problemă este că programe importante pentru Windows (gen Photoshop sau Flash) nu există pentru Linux şi nici multe drivere pentru imprimante, scannere şi alte accesorii la calculator. Parcă nu ar fi de ajuns, librăriile necesare pentru vizionarea filmelor şi ascultarea muzicii nu sunt permise în distribuţii Linux open-source (este ilegală integrarea acestora). Pentru un simplu utilizator asta este ceva foarte neplăcut, făcându-l să refuze Linuxul şi să nu mai vadă părţile bune.

Din unele puncte de vedere KDE şi Gnome sunt mai bune decât Windows. Ceea ce afectează KDE-ul este incorecta organizare a meniurilor, a interfeţei din fiecare pachet ce îl are. Gnome urmează standarde mai stricte şi din acest motiv îl folosesc.

Proiectele open-source sunt exemple extraodinare de lucru voluntar şi de organizare, fiind produse realizate de programatori începători pasionaţi şi de experţi angajaţi la diferite firme.

Trei dintre cele mai populare proiecte open-source (OpenOffice, Firefox şi Wikipedia), au tot felul de "probleme". Nu trece o săptămână să nu apară un articol negativ despre Wikipedia în care se arată proasta calitate a unor articole. Cu toate că exemplele oferite în aceste articole "bine intenţionate" sunt reale, nu se poate spune că Wikipedia este un proiect nereuşit. Wikipedia este, în general, o sursă bună de informare. Însă nu trebuie să crezi tot ce citeşti pe orice site. Avantajul pe Wikipedia este că ştii înainte că informaţiile ce le citeşti sunt probabil greşite. Dacă e ceva important întotdeauna trebuie verificat. La fel trebuie făcut şi cu orice alt site. Oricine doreşte să se documenteze la modul serios despre ceva nu trebuie să-şi bazeze cunoaşterea pe un singur site.

OpenOffice este un pachet foarte mare care probabil are scopul să ajungă la fel de greoi ca Microsoft Office. La ora actuală este bun şi-l folosesc, dar ar trebui să fie mai rapid, mai bun şi mai mic. Personal nu sunt prea mulţumit de el, deşi îl recomand în locul lui Microsoft Office.

Firefox este un produs realizat într-un mod inteligent. Corporaţia Mozilla este mult mai bine organizată şi se menţine pe o linie dreaptă. Nu e bine că Gecko (motorul din Firefox) introduce tehnologii proprietare, care nu sunt bine departajate de celelalte. Mă refer la adăugarea de proprietăţi noi în DOM care sunt specifice Gecko. Aceeaşi metodă este folosită de Microsoft, în Internet Explorer. Probabil cei de la Mozilla vor să obţină un Firefox similar cu Internet Explorer-ul actual (nu numai să domine piaţa navigatoarelor). Să sperăm că asta nu se va întâmpla şi că Gecko nu va rămâne în urmă la suportul standardelor web.

Pachetele Linux nu ar trebui să încerce să copieze programe Windows. Acum este nevoie de abordări diferite, de îmbunătăţiri pe desktop care să conecteze calculatorul la web (noua tendinţă). Mulţi ar trece la Linux dacă ar oferi ceva cu mult mai bun, uşor de utilizat, uşor de învăţat. La ora actuală pe Linux găseşti aproximativ aceleaşi lucruri, dar unele nu sunt la fel de bune. De ce să treci? Doar pentru a fi altfel? Există acele lucruri care chiar lipsesc pe Windows, gen opţiuni pentru customizare, stabilitate, viteză, control mai bun asupra sistemului, şi bineînţeles manager de pachete/programe, dar nimic nu sare în ochi.

Nu e necesară revoluţia, deoarece asta sperie un utilizator fiind vorba de schimbări prea mari. E vorba doar de evoluţie.

Foarte interesant e dacă va fi cândva o distribuţie Linux care încearcă să fie "mama" tuturor. Una care poate fi recomandată începătorilor de către toţi utilizatorii actuali Linux (indiferent de experienţă). O singură distribuţie care să aibă baza de date de pachete întotdeauna cu ultima versiune, unde găseşti aproape orice doreşti, cu drivere, cu instalare semi-automată de librării pentru ascultarea muzicii şi vizionarea filmelor, etc. Această distribuţie trebuie să fie stabilă dar nici veche precum Debian Stable.

O asemenea distribuţie, cu interoperabilitate între KDE şi Gnome, cu WINE preconfigurat foarte bine, ar aduce mulţi utilizatori pe Linux. WINE este un pachet ce poate rula aplicaţii Windows pe Linux la o viteză aproape nativă, dacă-l ştii configura. Acesta poate fi bine integrat în sistem. Nu trebuie uitat că este necesar să poţi să rulezi programele Windows, pentru că multe nu sunt disponibile pe Linux, sau la multe nu se doreşte renunţarea (de exemplu, a plătit mult pentru Adobe Photoshop).

Discuţiile generale despre Linux ar trebui să fie despre Distribuţia Distribuţiilor.

Back to the main page

Older post: KDE and GNOME

Newer post: Despre interactivitatea vocală pe web