Skip navigation.

Blog

Skip the blog side panel.

On 23rd of April 2015, Mihai Șucan passed away due to metastatic cancer caused by RDEB.

My name is Mihai and I work on the Firefox developer tools. When it comes to web development, I like both server-side and client-side work. I am mainly interested in web browsers, web standards and related technologies.

PaintWeb - se caută contribuitori

This post uses the Romanian language. A translation in the English language is also available.

PaintWeb logo

PaintWeb este o aplicaţie web de desenat ce poate fi folosită ca o componentă în orice altă aplicaţie web. Proiectul este open-source, sub licenţa GPLv3. Din punct de vedere tehnic aplicaţia foloseşte tehnologii foarte cunoscute precum JavaScript, HTML 5 Canvas şi CSS.

Se caută contribuitori!

Dacă eşti student sau elev şi ai timp liber poate doreşti să lucrezi la un proiect mai serios, mai mare, unde să înveţi multe lucruri noi, unde să demonstrezi ce ştii deja. Poate te-ai gândit de multe ori la proiecte "tari" dar nu ai cu cine să le faci, nu poţi să le faci de unul singur, atunci cel mai probabil te-ar interesa PaintWeb: ai şansa de a ieşi din rutină, de a renunţa la proiecte mici ce te plafonează - îţi poţi dezvolta aptitudinile tale pe plan profesional. De asemenea, vei căpăta experienţă în ceea ce priveşte pornirea propriului tău proiect pe viitor.  

Dacă eşti profesor şi ai elevi/studenţi pasionaţi de informatică dar care nu lucrează la vreun proiect, atunci recomandă-le PaintWeb. Ca profesor îţi poţi ajuta studenţii să înveţe să lucreze în echipă, prin Internet, fără limite fizice. Pe lângă lucrul în echipă, vor învăţa să lucreze şi cu cele mai noi tehnologii web, de asemenea studenţii vor lucra folosind unelte specializate precum Subversion pentru gestionarea versiunilor de cod. Aptitudinile deprinse de studenţi sunt esenţiale în slujbele din domeniul IT din întreaga lume.

De ce PaintWeb? Pentru că PaintWeb va fi integrat în Moodle 2 - cea mai populară aplicaţie web open-source de învăţământ la distanţă. Sute de mii de studenţi şi profesori folosesc deja Moodle pretutindeni. Există şi un plugin PaintWeb de integrare în TinyMCE - unul dintre cele mai populare editoare HTML, folosit în mii de siteuri şi aplicaţii web. Astfel munca ta contează şi va fi văzută de mulţi oameni. Dacă doreşti să faci parte dintre cei ce fac posibilă editarea de imagini în Moodle, în TinyMCE şi în multe alte proiecte open-source, atunci participă la proiect!  

Cine poate să contribuie la PaintWeb? Tu, oricine! Eşti programator? Atunci poţi lucra pe partea JavaScript, poţi implementa funcţionalităţi noi, sau poţi repara erori existente. Nu eşti programator? Atunci poţi lucra pe documentaţie, tutoriale sau traduceri. Crezi că nu eşti destul de experimentat? Nici o problemă, nimeni nu s-a născut expert - doar trebuie să doreşti să înveţi şi vei fi ajutat cu îndrumări. Ţi se pare plictisitor să lucrezi la o anumită parte din proiect? Nici o problemă, tu alegi ce şi când lucrezi!

Ce poţi face pentru PaintWeb? Poţi să scrie documentaţie sau traduceri, şi poţi implementa funcţionalităţi noi în calitate de programator JavaScript. Vei învăţa să faci aplicaţiile să ruleze pe mai multe browsere, vei învăţa diferenţele între ele, vei cunoaşte foarte bine DOM-ul, HTML 5, Canvas şi CSS printre altele. De asemenea, te poţi uita la lista TODO de pe wiki şi la pagina cu Issues pentru a vedea ce se poate face la proiect şi ce este plănuit pe viitor.

Dacă doreşti să contribui trimite un email pe mailing list la paintweb@googlegroups.com sau contactează autorul proiectului. După ce intraţi în contact puteţi discuta despre cum poţi începe să contribui la proiect.

CIA 2008

Bună ziua!

Pentru cei ce nu ştiu, noi găzduim site-ul şi forumul Concursului de Informatică Aplicată din 2006. O nefericită coincidenţă a făcut ca în luna Mai a anului 2007, firma care ne găzduia de câţiva ani să fie nevoită să-şi mute sediul, tocmai în ziua în care s-a organizat etapa naţională concursului.

După aproximativ o lună de aşteptare, ne-am mutat la găzduirea oferită de Dreamhost. După încă alte câteva luni de aşteptare, împreună cu ajutorul domnilor Bogdan Valea şi Dan Gheorghe, am ajuns în posesia datelor de pe serverul vechi.

Zilele trecute ne-am ocupat de relansarea forumului Concursului de Informatică Aplicată 2008, împreună cu forumurile anilor precedenţi, 2006 şi 2007.

Azi am lansat şi site-ul CIA 2008. Sperăm să nu mai apară probleme.

Ne cerem scuze pentru inconvenienţa cauzată în luna Mai. Nu a fost un eveniment prevăzut, şi nici nu l-am putut controla.

Mulţumim celor de la firma Mobius pentru că ne-au găzduit în anii precedenţi, şi mulţumim domnilor Bogdan Valea şi Dan Gheorghe pentru ajutorul acordat.

Notă: Noi nu facem parte din echipa organizatoare a acestui concurs. Noi doar găzduim site-ul şi forumurile concursului.

Capsula Timpului - Integrarea în UE

În continuarea articolului precedent, despre proiectul "Capsula Timpului" şi despre blogosfera românească, voi scrie despre integrarea în Uniunea Europeană.

Despre acest subiect am avut săptămâna trecută de scris un scurt articol de o pagină A4. Scopul? Participarea la un concurs pe tema integrării României în Uniunea Europeană, concurs şcolar organizat în judeţul în care mă regăsesc :). Am participat la rugămintea doamnei profesoare de informatică.

Integrarea în UE a început sub o oarecare formă încă de la revoluţia din 1989. Tranziţia la democraţie, libertatea de exprimare, accesul la informaţie, şi garantarea proprietăţii sunt câteva din principalele valori ale Uniunii Europene. O altă formă de integrare a României în UE, care a început de asemenea imediat după revoluţie, a fost intrarea companiilor şi corporaţiilor puternice pe plan mondial, în România. Companii precum Coca-Cola, Sony, Renault, Microsoft, European Drinks, Danone şi multe altele s-au "instalat" în România. Fiecare din ele în momente diferite, însă acestea au ajutat la formarea unei Românii moderne, europene. O ţară complet izolată, fără produsele acestor corporaţii pe piaţă, nu ar putea intra în UE. Astfel, integrarea în UE în 2007 este oarecum doar o etapă firească. De asemenea, această etapă nu e nicidecum ultima, fiindcă mai urmează trecerea la moneda europeană (€), şi alte etape.

Într-un anume fel companiile străine, şi media care imită modelul străin, au contribuit la "europenizarea" românilor. Copii sunt cei mai "afectaţi" de noul model, fiindcă ei se obişnuiesc cu reclamele, cu televizorul, şi cu calculatorul. Majoritatea reclamelor îi au pe ei în vizor, li se adresează. Metoda aceasta ajută la formarea unei generaţii de consumatori.

Generaţiile actuale sunt nemulţumite deja de UE, şi vor fi tot mai nemulţumite. Anul următor va fi greu pentru generaţia actuală, din motive financiare. Adulţii se adaptează cam greu la orice e nou, fie că e bine, fie că e rău. Tinerii ignoră aproape tot. Tinerilor nu le pasă, ei nu se îngrijesc de nimic. Oricum, ei sunt "super" ocupaţi cu noile baruri, discoteci, halucinogene, telefoane mobile, maşini, super marketuri, şi cu alte chestii "naşpa". Ce să facem? Trendurile astea. :)

Pentru români căderea comunismului ar trebui să fie de o importanţă nemăsurabilă, deşii unii uită de neplăcerile de pe vremea comunismului, uită de frica zilnică de securitate, frica de exprimare a opiniei, frica de tortură, şi de lipsa accesului la informaţie. Uită de rudele, de prietenii care au fost torturaţi sau omorâţi de comunişti, şi îşi aduc aminte cu nostalgie numai de falsa „bunăstare” a acelor vremuri (probabil ceva "paradis pierdut"). Eu nu am trăit pe vremea comunismului, însă sunt oarecum "revoltat" de nostalgia unora, pentru că mai ales cei ce au trăit în vremea comunismului ar trebui să nu uite cât de rău a fost. Multe din argumentele actuale "pro-comunism" sunt legate de salariul mare cu care se putea întreţine o familie, şi "avantajului" furtului din fabrici ("acum nu mai poţi fura, acum te bagă la puşcărie"). Aceste "avantaje" ale comunismului sunt cel puţin revoltătoare, ţinând cont că atunci nu aveam dreptul la opinie, la exprimare liberă, şi alte neplăceri. Atunci aveai bani, şi tot nu aveai de unde să cumperi pâine.

Astăzi, în Uniunea Europeană orice persoană are accesul la informaţie, însă numai cei ce o ştiu filtra şi utiliza au cel mai mare succes. Mâine omul competitiv este cel ce cunoaşte. Degeaba ne abonăm la sute de bloguri, la sute de site-uri de ştiri, degeaba avem accesul la toată informaţia din lume, dacă nu le ştim filtra. Acum individul este "inundat" de informaţii. Cel mai dezinformat om este cel ce se abonează la cele mai multe fluxuri RSS. Nu mai avem timp să gândim, să producem propria informaţie, ci o citim pe a altora.

Libera circulaţie este de asemenea un avantaj important pentru români, din 2007. Nu trebuie uitat şi accesul la produse ce nu sunt la ora actuală importate în România, pansamente, medicamente rare/scumpe, sau tehnologie avansată.

După părerea mea, Uniunea Europeană nu aduce numai lucruri bune, însă aduce mult mai multe lucruri bune decât rele. Viziunea mea este optimistă.

Concluzia despre integrarea în UE o putem scrie numai după vreo 10-20 de ani de la integrare – să vedem şi cât durează. Însă putem spera că globalizarea va face bine poporului român. Da, globalizare.

Fratele meu a participat la concursul menţionat mai sus cu imaginea următoare:

Integrarea în UE a României

Cred că după evenimentele petrecute ieri (18 decembrie, 2006) în Parlamentul României, imaginea este cu atât mai potrivită. Cei ce au tolerat scandalul sunt la fel.

Una din ideile ce le-am avut amândoi a fost introducerea unei plăcuţe de înmatriculare la căruţă, cu textul "i'll be back". Ne-am abţinut, fiind un concurs "de optimism" :). Ideea noastră fiind în directă legătură cu opinia că istoria se repetă (Imperiul Roman), şi că ne vom întoarce la ce a fost. Plus latura amuzantă. Plus uitarea limbii ... plus ...

Imaginea nu este desenată 2D, ci este render 3D.

Am câştigat libertatea de a crede că suntem liberi.

Technorati: .

Capsula Timpului - blogosfera românească

Astăzi am aflat de Capsula Timpului, chiar de la doamna Carmen Holotescu, care m-a invitat să particip şi eu. Ca titlu, ca idee, ca scop, proiectul mi se pare cunoscut (vezi Yahoo Time Capsule). Acest proiect este mai interesant deoarece e pur românesc - din câte am observat.

Vă invit să vedeţi şi voi, şi să participaţi: Invitatie de participare la Proiectul Zestre pentru Europa – Capsula Timpului.

Documentându-mă despre ce au scris şi alţii, am găsit interesante nişte articole de pe blogul lui Sorel Mihai. M-a mirat maturitatea articolelor, chiar dacă are numai 14 ani.

Personal, eu nu am considerat că sunt parte "integrantă" a "blogosferei" româneşti. După cum se observă articolele ce le public au o orientare puternică spre tehnologie, cu precădere Linux, programare web, şi browsere web. Însă, sunt şi eu român, deci fac parte din blogosfera românească. :)

Nu încerc să influenţez pe nimeni cu părerile mele, nici să adun vizitatori mulţi, nici să ajung "cel mai mare blogăr român". Eu consider că nu toţi românii trebuie să aibă blog, prin extensie, nici toată populaţia planetei nu trebuie să aibă aşa ceva. Cine vrea îşi face; cine are ceva de spus, spune. Sunt oameni cărora nu le plac blogurile în sine. Nici eu nu sunt mare "fan". Motiv pentru care nu încerc să conving pe nimeni să-şi facă unul. Cu ce-l ajută? Cu ce mă ajută? Cu ce ne ajută? Asta e o alegere personală, fiecare îşi face dacă vrea, când vrea, cum vrea.

Eu nu citesc bloguri în mod regular. Sunt abonat la fluxuri de ştiri (news feeds: Slashdot, Planet Opera, OSNews, IEBlog, Ars Technica, A List Apart, The Web Standards Project, Planet Mozilla, etc). Da, acestea sunt bloguri, însă unele sunt doar fluxuri de ştiri (gen Slashdot), nu sunt jurnale a unor persoane, unde se pot citi păreri personale. Altele sunt 100% orientate spre domeniile care mă interesează. Primesc tot ce e nou, dar nu înseamnă că le citesc: le scanez titlul. Dacă titlul pare interesant dau click. Dacă sumarul articolului e interesant, încarc întregul articol.

Cel mai aproape de "citit blogul cuiva" în cazul meu este cel al lui Claudio Santambrogio şi al lui Jonny Axelsson. Le "citesc" pentru că-i cunosc şi au orientare tehnică, uneori chiar filozofică, la jax.

Din "blogosfera" românească vizitez rar site-ul lui Lucian Marin - iarăşi pentru că-l cunosc. Merită să menţionez şi blogul despre Linux al lui Marius Ducea - de nota 10, cu multe informaţii despre configurarea Linux. Îl citesc doar când am nevoie să configurez ceva la Linux. :)

Din curiozitate, am mai citit şi articole de pe alte site-uri: să văd despre ce scriu românii. Majoritatea nu-mi plac. Unele sunt irelevante, despre viaţa monotonă a persoanei, altele sunt vulgare. În prima categorie nu se găsesc numai românii, însă în categoria celor vulgare ... nu am văzut nici unul străin. Legăturile nu merită menţionate (cine-şi petrece cel puţin 60-70% din timp la calculator a văzut astfel de bloguri). Autorii? Nişte nimicuri, la fel ca "părerile" lor.

Spre deosebire de nimicurile menţionate, apreciez proiectele gen Capsula Timpului. Acestea ajută într-adevăr dezvoltarea blogosferei româneşti. Felicitări iniţiatorilor!

Cam atât cu opinia despre bloguri, şi blogosferă.

Technorati: .

Continuare: Integrarea în UE.

Despre interactivitatea vocală pe web

Another article in Romanian, introducing voice interactivity on the web for new users (not developers!).

Interactivitatea vocală este o suită de standarde web ce permit dezvoltatorilor web să adauge comenzi vocale în siteuri. În funcţie de capabilităţile siteului, utilizatorul poate să facă absolut tot ce poate cu mouse-ul şi cu tastatura.

Important de ştiut despre interactivitatea vocală este că un dezvoltator web nu implementează el algoritmii de recunoaştere vocală şi nici de sintetizare vocală, ei doar programează regulile de recunoaştere vocală şi oferă textul pentru sintetizare. Adică ... ei asociază, de exemplu, pronunţarea cuvântului "Help" cu o pagină. Bineînţeles că regulile de recunoaştere vocală pot să fie mult mai avansate, ajungând chiar la recunoaşterea frazelor pronunţate. Dezvoltatorul web depinde de implementarea navigatorului web (capabilităţile de recunoaştere şi calitatea sintetizării). Deşi pare "neplăcut" este defapt un avantaj pentru dezvoltatori şi utilizatori. Asta deoarece utilizatorul nu va auzi pe fiecare site o altă voce şi recunoaşterea vovală va fi întotdeauna la fel de bună. Pentru dezvoltatori este avantajos din punct de vedere practic: cum ar fi să-şi programeze ei afişarea paginilor web la ora actuală? În primul rând nu se oferă tehnologiile necesare (adică destul de avansate) pentru a putea face implementări la standarde web în site-uri.

Pentru a începe să foloseşti interactivitatea vocală pe site-uri este necesar să foloseşti un navigator web ce implementează aceste tehnologii foarte noi, să ai un microfon bun, placă de sunet şi boxe. Singurul navigator cu aşa ceva disponibil pentru toţi, la ora actuală, este Opera 9 pentru Windows. Acesta se descarcă de pe www.opera.com. Se instalează în mod normal. După pornire trebuie activată capabilitatea de interactivitate vocală: mergi la Tools > Preferences > Advanced > Voice. Acolo trebuie bifată opţiunea "Enable voice-controlled browsing". Acum Opera va descărca fişierele necesare.

După cum se observă totul este în limba engleză pentru că Opera Software are momentan implementarea realizată în parteneriat cu IBM şi ceea ce le-a fost oferit este doar pentru limba engleză, pe Windows.

După descărcare se pot introduce comenzi vocale: trebuie doar tastat Scroll Lock (în funcţie de setările de la Voice Preferences). Pentru a controla navigatorul Opera comenzile încep cu "Opera". De exemplu, "Opera quit", "Opera previous page", "Opera go to home page" şi altele. Pentru mai multe comenzi, uită-te la comenzile vocale disponibile în documentaţie (tastează F1).

Pentru a cere navigatorului Opera să-ţi sintetizeze vocal textul de pe pagină trebuie doar să-l selectezi şi să tastezi V sau să dai click dreapta de unde alegi "Speak selection".

Site-uri cu interactivitate vocală sunt foarte puţine. Dacă doreşti să testezi un site cu aşa ceva, intră pe www.robodesign.ro/pronet. Acolo trebuie să treci site-ul la limba engleză (click pe legătura "English" care se găseşte sub bara de navigare a site-ului, în dreapta). Comenzile vocale disponibile pe prima pagină sunt:

  • visit nume-pagină (de exemplu "visit offers", "visit support", "visit contact"
  • speak navigation
  • speak content
  • help
  • change language (pe prima pagină)
  • news 1, news 2 ... până la 10 (pe prima pagină)

Pentru a testa şi alte comenzi vocale, poţi folosi modulul de administrare al site-ului: www.robodesign.ro/pronet/admin. Acolo poţi adăuga pagini noi ale căror titlu trebuie să-l spui atunci când doreşti să intrii pe pagină folosind o comandă vocală. Astfel poţi observa cum funcţionează (mai ales dacă te vei uita prin surse).

Utilitatea acestor tehnologii web este evidentă în cazul utilizatorilor cu handicap.

Interesant este de urmărit evoluţia acestor tehnologii web pe viitor.

Linux şi open-source

This is the Linux and open-source article I previously wrote in english. I translated it to Romanian, on request.

Când eşti un utilizator al Windowsului, fiecare din prietenii tăi care folosesc Linux îţi sugerează să treci la Linux: "nu mai fi sclavul Microsoftului" sau alte formule.

Alegerea unei distribuţii de Linux este un pas greu de sine stătător. Acest pas este greu chiar şi pentru "experţii" Windows.

După ce în sfârşit ai ales şi instalat distribuţia, urmează o etapă pe care eu o consider amuzantă: prietenii tăi care folosesc o altă distribuţie încep să glumească pe seama alegerii făcute. Asta se întâmplă indiferent dacă ai avut sau nu cunoştinţele necesare să alegi exact distribuţia de care ai nevoie (deobicei nu ai). Dacă întâmpini probleme şi le ceri ajutor răspunsurile pot fi de genul "ha, asta nu păţeşti cu distribuţia X".

După ce eu mi-am instalat Ubuntu, un utilizator de Gentoo mi-a spus în glumă "ah, Ubuntu e aproape Linux, dar bine că ai trecut pe Linux". Asta e încurajare! Alt utilizator de Fedora Core 4 mi-a spus foarte simplu "Ubuntu merge prea bine, e prea grafic". Interesant, deoarece lui nu-i place că unele distribuţii Linux ajung la un nivel la care utilizatorul poate să treacă direct la Linux, fără să întâmpine problemele foarte cunoscute: linia de comandă şi editarea manuală a fişierelor de configurare. El a spus acest lucru deoarece a văzut că am avut Samba funcţionând perfect şi v4l (Video for Linux) era deja funcţional (el a avut aceste două probleme pe FC 4). Cauza acestor probleme poate fi dată de faptul că FC este o distribuţie ce introduce pachete de ultimă oră, fără foarte multă testare.

Trebuie specificat că nu doresc să las impresia că distribuţia Ubuntu este cea mai bună. Nici pe departe. Am întâmpinat şi eu tot felul de "bucurii", dar multe din ele sunt foarte uşor de rezolvat.

Contrar părerilor unora, eu nu am trecut la Linux doar pentru a fi în pas cu moda (aş fi putut face acest lucru ani în urmă). Trecerea mea la Linux a fost datorată necesităţilor în domeniul programării web: am nevoie să experimentez cu tehnologii mai noi care în mod "natural" sunt făcute pentru Linux.

Nereuşita Linuxului de a creşte în popularitate pe desktopuri este cauzată de lipsa acordului între membrii comunităţilor de programatori Linux şi utilizatorii Linux, diversitatea fiind foarte mare. Comunitatea Linux este probabil prea diversă prin definiţia open-source-ului. Foarte bine (din punctul meu de vedere) este că acum se mobilizează tot mai multe grupuri de utilizatori şi dezvoltatori pentru a face Linuxul pentru desktopuri mai bun şi mai uşor pentru începători.

După ce te obişnuieşti cu Linux, poţi ajunge să-ţi chiar place puterea oferită de scripturile Perl/Python sau orice altceva din consolă. Acestea-ţi oferă într-adevăr libertatea de care ai nevoie după ce foloseşti mult timp abordarea WIMP pentru a interacţiona cu calculatorul. Window, Icon, Menu, Pointing device (fereastră, iconiţă, meniu, dispozitiv de indicare) sunt metaforele cele mai bine cunoscute în interfeţele actuale ale programelor de calculator (pe Windows, Mac OS X, Gnome şi KDE). Pe Windows aceste capabilităţi lipsesc. Distribuţiile de Linux destinate utilizatorilori începători nu dezactivează accesul la consolă, ci doar adaugă capabilităţile necesare în modul grafic. Asta este foarte bine, deoarece după un timp ţi se permite să experimentezi, să înveţi şi altceva.

Nu ar trebui să existe "războiul distribuţiilor" Linux. Fiecare distribuţie este bună în felul ei. Trebuie să o foloseşti cea care-ţi place, cea care-i pe gustul tău. Nu vei ştii care-i până nu le încerci pe fiecare. Când ai găsit una care-ţi place, nu o mai schimba.

În legătură cu diferenţele între distribuţii: Claudio Santambrogio a punctat foarte bine spunând că Ubuntu este doar o simplă distribuţie, nefiind specială, şi mi-a dat o legătură spre un articol scris de el despre laptopul de $100, din care citez:

Pentru un începător Linux este confuz să înveţe că există mai multe aplicaţii care fac acelaşi lucru. Răspunsul la cea mai evidentă întrebare («care program să-l folosesc?») este de multe ori, îndrâznesc să spun, o problemă cvasi-religioasă decât ceva raţional ce poate fi înţeles de începători.

Exact aceeaşi problemă este reflectată şi în alegerea unei distribuţii Linux.

Am instalat KDE pe Ubuntu doar să-l încerc. Acum am mii de pachete care nu le folosesc niciodată şi nici nu ştiu cu ce se ocupă toate. Am vreo 10 vizualizatoare de imagini, câteva navigatoare web, managere de fişiere, managere de pachete, playere video/audio, joculeţe, şi multe altele.

În general, distribuţiile foarte cunoscute (Fedora Core, Ubuntu, Debian, SUSE, etc) sunt şi foarte bune, chiar mai bune decât Windows. Asta se datorează stabilităţi, a vitezei şi a programelor disponibile. Cea mai serioasă problemă este că programe importante pentru Windows (gen Photoshop sau Flash) nu există pentru Linux şi nici multe drivere pentru imprimante, scannere şi alte accesorii la calculator. Parcă nu ar fi de ajuns, librăriile necesare pentru vizionarea filmelor şi ascultarea muzicii nu sunt permise în distribuţii Linux open-source (este ilegală integrarea acestora). Pentru un simplu utilizator asta este ceva foarte neplăcut, făcându-l să refuze Linuxul şi să nu mai vadă părţile bune.

Din unele puncte de vedere KDE şi Gnome sunt mai bune decât Windows. Ceea ce afectează KDE-ul este incorecta organizare a meniurilor, a interfeţei din fiecare pachet ce îl are. Gnome urmează standarde mai stricte şi din acest motiv îl folosesc.

Proiectele open-source sunt exemple extraodinare de lucru voluntar şi de organizare, fiind produse realizate de programatori începători pasionaţi şi de experţi angajaţi la diferite firme.

Trei dintre cele mai populare proiecte open-source (OpenOffice, Firefox şi Wikipedia), au tot felul de "probleme". Nu trece o săptămână să nu apară un articol negativ despre Wikipedia în care se arată proasta calitate a unor articole. Cu toate că exemplele oferite în aceste articole "bine intenţionate" sunt reale, nu se poate spune că Wikipedia este un proiect nereuşit. Wikipedia este, în general, o sursă bună de informare. Însă nu trebuie să crezi tot ce citeşti pe orice site. Avantajul pe Wikipedia este că ştii înainte că informaţiile ce le citeşti sunt probabil greşite. Dacă e ceva important întotdeauna trebuie verificat. La fel trebuie făcut şi cu orice alt site. Oricine doreşte să se documenteze la modul serios despre ceva nu trebuie să-şi bazeze cunoaşterea pe un singur site.

OpenOffice este un pachet foarte mare care probabil are scopul să ajungă la fel de greoi ca Microsoft Office. La ora actuală este bun şi-l folosesc, dar ar trebui să fie mai rapid, mai bun şi mai mic. Personal nu sunt prea mulţumit de el, deşi îl recomand în locul lui Microsoft Office.

Firefox este un produs realizat într-un mod inteligent. Corporaţia Mozilla este mult mai bine organizată şi se menţine pe o linie dreaptă. Nu e bine că Gecko (motorul din Firefox) introduce tehnologii proprietare, care nu sunt bine departajate de celelalte. Mă refer la adăugarea de proprietăţi noi în DOM care sunt specifice Gecko. Aceeaşi metodă este folosită de Microsoft, în Internet Explorer. Probabil cei de la Mozilla vor să obţină un Firefox similar cu Internet Explorer-ul actual (nu numai să domine piaţa navigatoarelor). Să sperăm că asta nu se va întâmpla şi că Gecko nu va rămâne în urmă la suportul standardelor web.

Pachetele Linux nu ar trebui să încerce să copieze programe Windows. Acum este nevoie de abordări diferite, de îmbunătăţiri pe desktop care să conecteze calculatorul la web (noua tendinţă). Mulţi ar trece la Linux dacă ar oferi ceva cu mult mai bun, uşor de utilizat, uşor de învăţat. La ora actuală pe Linux găseşti aproximativ aceleaşi lucruri, dar unele nu sunt la fel de bune. De ce să treci? Doar pentru a fi altfel? Există acele lucruri care chiar lipsesc pe Windows, gen opţiuni pentru customizare, stabilitate, viteză, control mai bun asupra sistemului, şi bineînţeles manager de pachete/programe, dar nimic nu sare în ochi.

Nu e necesară revoluţia, deoarece asta sperie un utilizator fiind vorba de schimbări prea mari. E vorba doar de evoluţie.

Foarte interesant e dacă va fi cândva o distribuţie Linux care încearcă să fie "mama" tuturor. Una care poate fi recomandată începătorilor de către toţi utilizatorii actuali Linux (indiferent de experienţă). O singură distribuţie care să aibă baza de date de pachete întotdeauna cu ultima versiune, unde găseşti aproape orice doreşti, cu drivere, cu instalare semi-automată de librării pentru ascultarea muzicii şi vizionarea filmelor, etc. Această distribuţie trebuie să fie stabilă dar nici veche precum Debian Stable.

O asemenea distribuţie, cu interoperabilitate între KDE şi Gnome, cu WINE preconfigurat foarte bine, ar aduce mulţi utilizatori pe Linux. WINE este un pachet ce poate rula aplicaţii Windows pe Linux la o viteză aproape nativă, dacă-l ştii configura. Acesta poate fi bine integrat în sistem. Nu trebuie uitat că este necesar să poţi să rulezi programele Windows, pentru că multe nu sunt disponibile pe Linux, sau la multe nu se doreşte renunţarea (de exemplu, a plătit mult pentru Adobe Photoshop).

Discuţiile generale despre Linux ar trebui să fie despre Distribuţia Distribuţiilor.